Semnal din inima

Fonduri nerambursabile în valoare de 292.000 de euro, destinate ajutorării persoanelor cu handicap, au fost date de către conducerea ANPH unor ONG-uri, pentru achiziţii de terenuri. Poliţia şi Parchetul au deschis acţiuni penale împotriva celor care au repartizat banii, iar şeful ANPH a fost promovat subprefect de Hunedoara.

Anual, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) primeşte de la bugetul de stat fonduri nerambursabile pe care conducerea instituţiei le distribuie, în urma analizării unor proiecte, unor ONG-uri care au ca obiect de activitate ajutorarea persoanelor cu handicap, banii urmând a fi cheltuiţi pe diverse programe care să ajute această categorie defavorizată.

Inspectorii Curţii de Conturi au descoperit, în urma unui control, că secretarul de stat Silviu Didilescu, preşedintele ANPH, a aprobat în 2006 finanţarea proiectelor a şapte ONG-uri cu 292.000 de euro, bani care au fost cheltuiţi, printre altele, şi pe achiăziţia de terenuri. Inspectorii susţin că aprobarea finanţării celor şapte proiecte este ilegală, deoarece cele şapte ONG-uri nu întruneau condiţiile minime de eligibilitate, iar, conform statutelor lor, nu desfăşurau activităţi în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, aşa cum o cere legea.

Organizaţiile neguvernamentale care au primit finanţări nerambursabile sunt: Asociaţia Kelsen Baia Mare, Asociaţia pentru Infrastructură Regională şi Dezvoltare Durabilă Someş Dej, Societatea Naţională de Crucea Roşie Focşani, Fundaţia Pro Armonia Focşani, Organizaţia pentru Copii şi Adulţi cu Nevoi Speciale „TREBUIE“ Feteşti, Societatea Doamnelor Bucovinene Suceava, Asociaţia Internaţională de Ortopedie şi Recuperare prin Ortopedie Bucureşti.

Asociaţia Kelsen are ca obiect de activitate acordarea asistenţei socio-medicale persoanelor aflate în stare de risc social, iar ca obiect secundar de activitate, protecţia mediului. „Asociaţia Kelsen a primit de la ANPH 100.000 de euro pentru a construi două case pentru persoanele cu handicap. Casele au fost construite pe un teren de 40 de ari pe care eu l-am primit moştenire şi l-am donat asociaţiei. Tot ceea ce afirmă Curtea de Conturi la adresa Asociaţiei Kelsen este eronat. La mine a venit în control Curtea de Conturi Maramureş şi nu a găsit nimic în neregulă“, ne-a declarat Titel Caoşan, preşedintele Asociaţiei Kelsen.

Asociaţia pentru Infrastructură Regională şi Dezvoltare Durabilă Someş Dej se ocupă de „promovarea coeziunii economice şi sociale la nivelul judeţului“, potrivit felului în care a fost înregistrată. Întrebat cum explică faptul că a primit finanţare, deşi nu are în obiectul de activitate protecţia persoanelor cu handicap, Ionel Dîncu, directorul executiv al asociaţiei, ne-a explicat: „Suntem o ONG care are, printre celelalte obiecte de activitate, şi protecţia persoanelor aflate în dificultate. Cu banii primiţi pe proiect am făcut o tipografie pentru persoanele cu handicap. Tipografia este pentru ei, să se întreţină. Poate procesul de evaluare a proiectului să fi avut vreo deficienţă, în rest… nu ştiu nimic altceva“.

Asociaţia Internaţională de Ortopedie şi Recuperare prin Ortopedie Bucureşti are ca obiect de activitate crearea unui cadru juridic pentru integrarea persoanelor cu afecţiuni ortopedice. „Domnul Didilescu a încălcat legea, pentru că a aprobat proiecte care nu vizează ajutorarea persoanelor cu handicap, iar acele ONG-uri nu au ca obiect de activitate ajutorarea acestei categorii defavorizate.

Dacă vă veţi uita pe lista cu ONG-uri care au primit finanţări nerambursabile în 2007 şi 2008, veţi vedea că printre beneficiari se numără din nou acele ONG-uri, deşi Curtea de Conturi a spus clar în raportul său că aceste organizaţii nu trebuiau să primească acei bani. Eu i-am făcut plângere penală lui Didilescu, dar autorităţile refuză să ia măsuri, deoarece Didilescu este membru PNL şi are relaţii printre membrii din conducerea acestui partid“, ne-a declarat Marian Minculescu, preşedintele Societăţii Handicapaţilor Locomotor din România.

Întrebat cum comentează aceste acuzaţii, Didilescu ne-a răspuns prin Biroul de presă: „La Raportul intermediar al Curţii de Conturi, ANPH a formulat obiecţiuni. În urma analizei obiecţiunilor prezentate de ANPH, Curtea de Conturi a redactat Raportul final care până în prezent nu a fost transmis ANPH“. Adriana Samoilescu, şefa departamentului programe-proiecte din ANPH, ne-a declarat că nu a luat nici o măsură ca să recupereze fondurile nerambursabile cheltuite pe achiziţii de terenuri şi ne-a rugat pe noi să-i dăm o copie după raportul final al Curţii de Conturi.

Didilescu, demis de la ANPH şi numit subprefect

Guvernul a decis, săptămâna trecută, eliberarea din funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap a lui Silviu George Didilescu şi numirea sa în funcţia de subprefect al judeţului Hunedoara. El va ocupa noua funcţie temporar, până când Executivul va organiza concurs pentru ocuparea acestui post.

Dosare penale pentru cei care au avizat proiectele

Cinci funcţionari publici din cadrul ANPH sunt anchetaţi penal de către Poliţia Capitalei, pentru că au aprobat acordarea de fonduri guvernamentale nerambursabile unor organizaţii care nu îndeplineau condiţiile legale. Dosarul este efectuat de către poliţiştii sectorului 1, de la Serviciul de Investigare a Fraudelor. Cei cinci sunt urmăriţi penal pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată contra intereselor publice. Deşi a semnat din calitatea de ordonator principal de credite al ANPH, preşedintele instituţiei, Silviu Didilescu, nu este anchetat de poliţişti.

Vrei apartament finalizat cu 900 hectare de padure la fereastra ta?

Nicolo Della-Pupa Vicepresedinte Asociatia Viata Independenta Bucuresti

Petre Cristian — Wed, 06 Jan 2010 12:11:27 +0000

MODELUL SOCIAL AL DIZABILITÀŢII
de Grant Carson

SAIF
FORUMUL SCOŢIAN PENTRU INFORMARE ACCESIBILĀ

La ora actuală Grant Carson este Managerul Serviciilor de Cazare şi Încadrare în Muncǎ la Centrul de Viaţă Independentă din Glasgow şi lucrează acolo din 1995.
Soluţii pentru Accesibilizarea Locuinţelor este un serviciu care asigură informaţii, sfaturi şi sprijin persoanelor cu dizabiltăţi pentru găsirea unei locuinţe. Soluţiile pentru angajare ajutằ persoanele cu dizabilitati sằ îşi găsească de lucru.
Grant s-a alăturat Forumului Scoţian pentru Informare Accesibilă (SAIF) în 1997 si a contribuit in mai multe comitete şi publicaţii.
El îndeplineşte funcţia de director neexecutiv al Consiliului de Sănătate din Greater Glasgow si Clyde, fiind de asemenea Presedinte al Asociaţiei de Locuinte Margaret Blackwood. Grant a fost persoană cu dizabilităţi din fragedă copilărie şi are o experienţă deosebit de mare în instruirea privind egalitatea persoanelor cu dizabilităţi.

SAIF
FORUMUL SCOŢIAN PENTRU INFORMARE ACCESIBILĀ

Forumul Scoţian pentru Informare Accesibilă (SAIF) este finanţat de către guvernul scoţian pentru a promova şi asigura îndrumări referitoare la accesibilizarea informaţiei pentru persoanele cu dizabilităţi.
Această organizaţie este alcătuită din 21 de persoane membre ale unor organizaţii conduse de către persoane cu dizabilităţi şi reprezentanţi ai celor care oferă informaţii în diverse domenii de activitate. Ea are 2 angajaţi cu jumătate de normă şi este membră a organizaţiei Focusul Consumatorilor din Scoţia.
SAIF a publicat Standardele pentru Informatia si Furnizarea de Sfaturi privind Dizabilitatea in Scotia.

Mulţumiri

Adresez multe mulţumiri lui :
John Dever, de la Centrul pentru Viaţă inclusivă din Glasgow pentru nepreţuitele sale sugestii şi sfaturi care m-au ajutat foarte mult;
Reţelei Circles pentru graficele cu modelul social şi medical al dizabilităţii;
Maggie Cameron de la Centrul pentru Viaţă Integrată din Lothian pentru mai multe grafice cu modelul social şi medical al dizabilităţii;
Mary Evans de la Organizaţia Scoţiană de Dislexie şi SAIF pentru lectura finală a materialului, designul şi sfaturile referitoare la aspectul final al broşurii;
Membrilor Grupului de lucru al SAIF referitor la Standarde care m-au îmdrumat pe tot parcursul elaborării prezentei broşuri.

Ce este dizabilitatea ?

Există două modele diferite ale dizabilităţii, modelul medical şi cel social. Un model reprezintă un cadru pentru înţelegerea informaţiei primite.

Modelul Medical al Dizabilităţii

În cadrul modelului medical, dizabilitatea este înţeleasă ca fiind o problemă individuală. Dacă o persoană are o infirmitate vizuală, de mobilitate sau auditivă de exemplu, incapacitatea sa de a vedea, merge sau auzi, este percepută ca fiind dizabilitatea sa personală.
Modelul medical este uneori, de asemenea, cunoscut drept „modelul tragediei personale” pentru că priveşte difi-cultăţile prin care trec persoanele cu infirmităţi, ca fiind provocate de modul in care sunt formate trupurile lor şi de experienţa pe care o au în a face anumite lucruri.

Definiţii tipice bazate pe această pecepţie limitată sunt cele oferite în mod tradiţional de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (1980-Manual referitor la consecinţele bolii-OMS, Geneva), care defineşte următorii termeni, astfel:

Infirmitate: orice pierdere sau funcţionare anormală de natură psihologică, fiziologică sau anatomică a unei structuri sau funcţii.

Dizabilitate: orice restricţie sau lipsă ce apare de pe urma unei infirmităţi ce nu permite respectivei persoane să întreprindă orice activitate în modul sau gama ce sunt considerate ca fiind normale pentru o fiinţă umană.

Handicap: un dezavantaj pe care îl are o anumită persoană de pe urma faptului că are o infirmitate sau dizabilitate care o împiedică să îndeplinească un rol considerat normal în funcţie de vârsta, sexul, factorii sociali şi culturali de care beneficiază respectiva persoană.

Acest gen de definiţie se găseşte într-o contradicţie atât de mare cu experienţele cotidiene ale persoanelor cu dizabilităţi, încât era inevitabil că trebuia să se producă o schimbare. Pentru aceasta categorie de persoane era limpede faptul că, în absenţa oricărei posibilităţi de vindecare a stării lor fizice de sănătate, infirmitatea trebuie privită ca o permanenţă, un factor constant în relaţia dintre ele şi societatea cu care încearcă să interacţioneze.

De aici rezultă faptul că orice nereuşită în interacţiunea dintre individ şi societate trebuie depăşită printr-o restructurare a mediului social şi fizic care înconjoară respectiva persoană. Prin urmare era necesară elaborarea unor definiţii care să ţină seama de particularităţile multor persoane cu infirmităţile lor deosebite si care să abordeze efectul pe care îl are asupra acestei categorii de persoane mediul social şi fizic care le înconjoară.

Atunci când oamenii, precum politicienii şi managerii, se gândesc la dizabilitate în acest mod individualizat, ei au tendinţa să-şi concetreze eforturile spre „compensarea persoanelor infirme” pentru lucrurile care sunt greşite în corpurile lor. Exemple în acest sens le constituie faptul că acestei categorii de persoane îi sunt destinate anumite prestaţii sociale speciale şi că i se asigură servicii speciale separate de cele destinate marelui public.

Modelul medical al dizabilităţii afectează de asemenea şi modul în care persoanele cu dizabilităţi gândesc despre sine. Multe persoane cu dizabilităţi ajung să creadă mesajul negativ conform căruia toate problemele acestei categorii de persoane derivă din faptul că trupurile lor nu sunt „normale”.

Persoanele cu dizabilităţi pot fi de asemenea determinate să creadă că infirmităţile lor le împiedică în mod automat să ia parte la activităţile comunităţii în care trăiesc.
Acest gen de autoflagelare şi oprimare sufletească poate determina persoanele cu dizabilităţi să fie mai puţin disponibile să înfrunte excluderea la care sunt supuse de către comunitatea în care trăiesc.

Modelul Social al Dizabilităţii

Acest model a fost creat chiar de către persoanele cu dizabilitaţi. El s-a constituit în primul rând într-un rezultat al răspunsului pe care societatea l-a dat nevoilor lor, dar şi ca urmare a experienţelor trăite de ele în cadrul sistemului sanitar si de asigurări sociale care le determina să se simtă izolate şi oprimate din punct de vedere social.

Negarea şanselor, restricţionarea alegerii şi a autodeterminării precum şi lipsa controlului asupra sistemelor de sprijin din viaţa lor le-au determinat să pună la îndoială prezumţiile subiacente care asigurau dominaţia tradiţională a modelului medical.

În cadrul modelului social, dizabilitatea este înţeleasă ca fiind o relaţie inegală în cadrul unei societăţi în care nevoilor persoanelor cu infirmităţi li se acordă adesea prea puţină atenţie sau deloc.

Oamenii cu infirmităţi devin persoane cu dizabilităţi din cauza faptului că ei sunt excluşi de la participarea în cadrul manifestărilor comunităţii în care trăiesc datorită existenţei unor bariere fizice, organizatorice şi de atitudine.

Aceste bariere îi împiedică să dobândescă un acces egal la informaţie, învăţământ, încadrarea în muncă, transport public, locuinţe şi şanse de a desfăşura o viaţă socială şi de petrecere a timpului liber.

Totuşi, evoluţiile recente promovează incluziunea. Legislaţia antidiscriminatorie, politicile referitoare la egalitatea de şanse precum şi programele de acţiune afirmativă au apărut pentru că acum se recunoaşte pe o scară mult mai largă faptul că persoanele cu dizabilităţi sunt împiedicate într-un mod nedrept sau resctricţionate în încercarea lor de a lua parte la o gamă foarte largă de activităţi sociale la care persoanele fără dizabilităţi au acces şi le consideră ca pe un fapt de la sine înţeles.

În Marea Britanie care este o ţară dezvoltată, având a cincea economie pe plan mondial, dispunem de cunoştinţele, experienţa, tehnologia şi bogăţia pentru a înlătura barierele care continuă să excludă persoanele cu dizabilităţi de la egalitatea de şanse.

Majoritatea persoanelor vor avea o dizabilitate cândva pe parcursul vieţii, dobândind-o, fie datorită bolii, fie accidentelor sau îmbătrânirii.De exemplu lipsa informaţiilor tipărite cu litere foarte mari (litere elefant) poate avea un efect generator de dizabilitate în cazul multor persoane mai în vârstă, din cauza faptului că, acuitatea lor vizuală suferă modificări odată cu trecerea timpului şi ele numai sunt în stare să citească tipăriturile care au un corp de literă de mărime obişnuită.

Definiţiile din cadrul modelului social al dizabilităţii au fost propuse pentru prima dată de către Uniunea Persoanelor cu Infirmităţi Fizice care luptau împotriva Segregării (Principiile Fundamentale ale Dizabilităţii elaborate de către UPAIS în 1976) şi ele sunau după cum urmează:

Infirmitatea: lipsa parţială sau totală a unui membru, sau posesia unui membru cu deficienţe, lucru valabil şi pentru un organ sau mecanism al trupului.

Dizabilitatea: dezavantajul sau limitarea activităţii cauzate de organizarea socială actuală care ţine seama prea puţin sau chiar deloc de persoanele care au infirmităţi fizice şi astfel le exclude de la participarea în cadrul activităţilor sociale obişnuite, destinate marelui public.

Din această definiţie concetrată pe social persoanele cu dizabilităţi au dezvoltat o conştiinţă de sine cu privire la faptul că sunt un grup social dinstinct.

Această viziune nouă asupra dizabilităţii le-a dat puterea să-şi dezvolte propriile lor organizaţii formate din şi controlate de către utilizatori.

Aceste noi organizaţii, ca de exemplu Centrele pentru Viaţa Independentă, au devenit o platformă de promovare a încrederii între persoanele cu dizabilităţi, dându-le posibilitatea să facă lobby şi să desfăşoare diverse campanii menite să promoveze schimbările în domeniul politicii sociale.

Totuşi, barierele generatoare de dizabilitate, pe care le-au înfruntat în trecut, pot continua să aibă un efect negativ. De exemplu, acelea dintre persoanele cu dizabilităţi care au absolvit şcoli segregate, s-ar putea să fi dobândit calificări educaţionale, de mai slabă calitate decât copiii fără dizabilitate din aceeaşi grupă de vârstă, acest lucru s-a întâmplat pur şi simplu doar pentru că şcolile „speciale” pe care le-au absolvit nu le-au asigurat o programă şcolară de aceeaşi calitate ca şi cea de la o şcoală de masă.

Aceste bariere nu au nici o legătură cu starea fizică a persoanelor cu dizabilităţi:ele sunt create de către oameni, aşa încât pot fi înlăturate.

Persoanele cu dizabilităţi, indiferent de natura infirmităţii lor, prea adesea au o trăsătură comună a excluderii, aşa după cum subliniază Ken Davis:

„O persoană cu dificultăţi de auz poate să nu aibă nici o dificultate în a se urca într-un mijloc de transport în comun, în timp ce o persoană paralizată, utilizatoare de fotoliu rulant, probabil că de cele mai multe ori nu ar putea să facă aceeaşi călătorie ca şi persoana surdă. Prin contrast, persoana paralizată ar putea să nu aibă nici o dificultate în a-şi face cunoscută la autogară intenţia de a se urca în autobuz, în timp ce s-ar putea ca persoana surdă să nu fie în stare deloc să facă acelaşi lucru”.(Modelul Social al Dizabilităţii-Trasând condiţiile unei noi dezbateri-de Ken Davis, publicată de către Coaliţia Persoanelor cu Dizabilităţi din Derbyshire, în septembrie 1996, ediţie revizuită).

Procentul de încadrare în muncă în rândul persoanelor cu dizabilităţi din Scoţia este de 47% comparativ cu 82%în rândul persoanelor fără dizabilităţi (Comisia pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi-Raport cu privire la dizabilitate, martie 2004). Imposibilitatea de a-şi câştiga existenţa poate apărea din cauza unei game largi de bariere ce pot fi depăşite cum ar fi lipsa de acces la transportul în comun sau atitudinile negative ale unora dintre angajatori.

De aici rezultă faptul că, dacă se doreşte ca persoanele cu dizabilităţi să se poată alătura activităţilor sociale obişnuite, ceea ce costitue un drept uman fundamental în cazul lor, atunci trebuie schimbat modul de organizare a societăţii.

Forumul Scoţian pentru Accesibilzarea Informaţiei (SAIF) respinge modelul medical al dizabilităţii acceptând următoarele:

● Că persoanele cu dizabilităţi au fost excluse dintotdeauna din rândurile societăţii obişnuite şi pot continua să fie nevoite să înfrunte discriminări şi prejudecăţi, fapt care conduce la dezavantajarea şi excluderea lor.

● Că dizabilitatea este rezultatul barierelor pe care trebuie să le înfrunte persoanele cu infirmităţi.

● Că în vreme ce multe persoane au infirmităţi fizice, sau senzoriale, sau dificultăţi de învăţare, sau trăiesc avand probleme de sănătate mintală, nu infirmitatea individului este cea care crează dizabilitatea, ci modul în care societatea răspunde acestor infirmităţi.

● Că ura faţă de persoanele cu dizabilităţi este o formă de oprimare la fel ca şi rasismul, misoginismul sau homofobia.

Modelul Social al Dizabilităţii şi implicaţiile sale pentru asigurarea informaţiilor

Acest model se referă la barierele pe care trebuie să le înfrunte persoanele cu dizabilităţi în viaţa cotidiană. De exemplu dacă un utilizator de fotoliu rulant nu poate urca pe scări, atunci în locul respectiv ar trebui să fie montată o rampă de acces sau un lift. Dacă o persoană nevăzătoare nu poate citi informaţia scrisă în alfabet obişnuit, atunci soluţia constă în asigurarea acestei informaţii într-un format alternativ ca de exemplu audio sau braille.

Prin asigurarea unor modificări rezonabile şi satisfăcătoare, barierele pot fi depăşite şi acest fapt poate avea un impact pozitiv asupra vieţii persoanelor cu dizabilităţi.
Acest lucru trezeşte speranţa că putem elimina discriminarea prin eradicarea acestor bariere cu sprijinul aliaţilor noştri fără dizabilităţi.

Este important să recunoaştem rolul foarte important pe care limbajul l-a avut în întărirea preconcepţiilor societăţii cu privire la diverse grupuri de oameni.

În acelaşi fel în care femeile şi persoanele provenite din diverse grupuri culturale au identificat puterea limbajului în promovarea misoginismului şi rasismului persoanele cu dizabilităţi au devenit mai sensibile la modul în care cuvintele perpetuează comportamentul şi limbajul discriminator.

Utilizarea limbajului nu este deloc dificilă. Există câteva reguli simple care vă ajută să înţelegeţi ce trebuie să spuneţi şi de ce.

În privinţa persoanelor cu dizabilităţi ca grup, indiferent de infirmitate, utilizaţi termenul persoane cu dizabilităţi. Dacă vă referiţi la boala sau starea de sănătate a cuiva, atunci termenul infirmitate este general acceptat ca fiind expresia potrivită. De exemplu: „persoane cu o infirmitate vizuală, sau auditivă, sau fizică”.

Consililul Naţional al Persoanelor cu Dizabilităţi din Marea Britanie şi alte organizaţii controlate de utilizatori, folosesc termenul dizabilitate pentru a desemna dezavantajul sau restrângerea de activitate provocată de organizarea societăţii contemporane care ia prea puţin în seamă sau chiar deloc oamenii care au infirmităţi si astfel îi exclude din activităţile sociale curente la care participă toţi ceilalţi.

Prin urmare dizabilitatea este o formă distinctă de oprimare socială şi se concentrează asupra barierelor, atitudinale, de mediu înconjurător şi organizatorice, care împiedică persoanele cu dizabilităţi să beneficieze de egalitate de şanse în domeniul învăţământului, încadrării în muncă, locuinţei, transportului, petrecerii timpului liber etc.

Având în vedere definiţia de mai sus, nu are nici un rost să spunem persoane cu dizabilităţi, la fel cum nu am spune persoane cu pielea neagră, sau persoane cu gen femeiesc, de exemplu. Expresia persoane cu dizabilităţi este folosită cu adevărat pentru a lega oamenii de starea lor de sănătate şi sugerează implicit faptul că dificultăţile pe care această categorie de persoane trebuie să le înfrunte sunt un rezultat al infirmităţilor de care ele suferă.

Expresia „persoană cu dizabilităţi de învăţare” este încă folosită în mod obişnuit.
Totuşi, organizaţii precum People First şi Values into Action (VIA) folosesc acest termen pentru a descrie infirmitatea respectivă. Acest lucru se întâmplă deoarece ei au întrebat persoane cu acest gen de infirmitate cum preferă să li-se spună.Termenul dizabilitate ar trebui prin urmare să fie rezervat pentru a denumi mecanismele de oprimare socială pe care le înfruntă toate persoanele cu dizabilităţi.

Organizaţiile controlate de utilizatori preferă să utilizeze termenul de persoană fără dizabilităţi pentru a descrie persoanele care nu au nici o dizabilitate. Există o anumită aroganţă bazată pe superioritatea biologică în utilizarea termenului de persoană normală. Pe lângă aceasta, termenul de persoană fără dizabilităţi sugerează existenţa unei legături continue între toţi oamenii indicând faptul că dizabilitatea afectează cu timpul pe toată lumea.

Limbajul –O Listă De Control cu Exemple de Bună Practică

Măsuri practice pe care le puteţi lua pentru a satisface necesităţile de informare ale majorităţii persoanelor cu dizabilităţi

· Produceţi toate informaţiile într-un limbaj simplu şi tipăriţi-le cu un corp de literă cu mărimea de cel puţin 12 puncte, de preferat 14 puncte.

· Utilizaţi un corp de literă limpede si uşor de recunoscut, sans serif. Utilzaţi o hârtie mată cu culori contrastante. Îndreptaţi rândurile tipărite câtre stânga. Nu tipăriţi propoziţiile cu litere mari în întregime.

· La cerere, asiguraţi informaţiile în formate alternative cum ar fi tipăriturile cu litere elefant, formatul audio, braille şi o versiune simplificată uşor de înţeles.

· Folosiţi interpreţi pentru persoanele care au nevoie să comunice în limbajul mimico-gestual sau într-un limbaj aparţinând altei comunităţi.

· Dacă aveţi un website, proiectaţi-l şi dezvoltaţi-l într-un mod care să-l facă accesibil pentru persoanele cu dizabilităţi.

· Asiguraţi orice serviciu intr-un mod flexibil, utilizând acolo unde este cazul, vizitele la domiciliu, comunicarea telefonică, internetul sau diverse ore de începere a programului.

· Asiguraţi-vă cu privire la faptul că, clădirile pe care le folosiţi sunt în întregime accesibile persoanelor cu infirmităţi de mobilitate sau senzoriale.

· Daţi publicităţii materiale care să spună persoanelor cu dizabilităţi ce puteţi şi ce nu puteţi face.

· Aveţi relaţii bune de colaborare cu alte instituţii care asigură servicii, ce vă pot ajuta la nevoie şi încheiaţi acorduri de colaborare care să vă permită să faceţi schimb de clienţi.

· Solicitaţi cu regularitate şi în mod organizat din partea persoanelor cu dizabilităţi păreri referitoare la accesibilitatea serviciului pe care îl oferiţi.

· Implicaţi persoanele cu dizabilităţi în planificarea serviciului şi pregătiţi-le pentru a-l oferi ele însele.

Există două modele ale dizabilităţii:

(1)Modelul medica

Acest model consideră că persoana cu dizabilităţi reprezintă problema.

(2)Modelul social

Acest model consideră că societatea reprezintă adevărata problemă.

Modelul medical al dizabilităţii

Cele două grupuri principale de probleme la care trebuie să ne gândim sunt:

Infirmitatea-este problema voastră!

Dizabilitatea-este problema voastră!

Modelul social al dizabilităţii.

Există două grupe principale de probleme la care trebuie să ne gândim de asemenea şi în cadrul acestui model.

Infirmitatea-face parte din mine.

Dizabilitatea-este o problemă a societăţii în care eu trăiesc.

Utilizând modelul social toate persoanele cu dizabilităţi au dreptul să se integreze pe deplin în societatea în care trăiesc.

Scocietatea este cea care trebuie să se schimbe şi nu persoanele cu dizabilităţi.

www.integration.ro

Reclama

Petre Cristian — Tue, 27 Oct 2009 19:19:40 +0000

Alina Donescu

Vă informăm că suma strânsă până azi este de 17.000 euro. Pe online sunt 620 euro. Sperăm ca online-ul să meargă bine în zilele următoare

Vă informăm că la data de 23 Octombrie donaţiile au ajuns la suma de 15.500 euro în total. Donaţiile în lei le-a transformat Adi în euro şi aceasta este suma totală. Pe online este suma de 513 euro. Vă mulţumim frumos!! Am luat la cunostinţă de toate comentariile şi vom pune în practică toate ideile. Varianta cu contactarea Yahoo! nu o cunoaştem şi vă rog credeţi-ne că efectiv nu ştim cum se procedează. Un email putem trimite oriunde dar ce să conţină acel mail nu îmi dau seama. Dacă cineva dintre voi ştiu vă rog să ne scrieţi pe mail la adrian_donescu@yahoo.com.

După cum ştiţi NU am reusit să strângem suma necesara pentru ca Alina să fie mâine, 22 octombrie, la Hanovra. În această situaţie am contactat clinica de la Hanovra şi le-am comunicat că nu avem bani necesari şi nu ne putem prezenta la termen. Am primit un răspuns pozitiv, acela că ne pot primi imediat ce reuşim să avem banii necesari.

Vă mulţumim tuturor celor care aţi donat până acum şi vă asigurăm că nu ne vom opri din acţiunea noastră umanitară până când nu ne vom atinge scopul – ALINA TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA HANOVRA – aceasta fiind ultima ei şansă!

Am reuşit să introducem opţiunea de a se putea dona ONLINE.

Vă mulţumim înca odata şi dacă aveţi nevoie de orice informaţie pentru a putea dona vă suntem la dispoziţie.

Pentru transparentă vă rugăm lăsaţi un mesaj la comentarii şi vom reactiona imediat.

Diagnostic Xantoastrocitom Pleumorf

CONT UMANITAR

Conturile la care o puteti ajuta sunt:

Lei:

Titular cont: Adrian Donescu

Banca Raiffeisen Bank SA

RO55 RZBR 0000 0600 1195 6981

Galati

Euro:

Titular cont: Ana Donescu

Banca Comerciala Romana

RO59 RNCB 0141 0324 3300 0005

BIC : RNCBROBU

SWIFT : RNCBROBU

Galati

POVESTE DE VIAŢĂ

Mă numesc Donescu Adrian şi vorbesc în numele soţiei mele Donescu Alina, care din păcate nu poate să facă asta singură.
Povestea noastră începe ca a multor tineri îndrăgostiţi – doi oameni ce se iubesc la doar 28 ani şi luptă împreună pentu un viitor fericit, o casă ,o familie, şi câţiva copii.
Din păcate acesta este doar începutul asemănător tuturor, restul e altfel…
Căsătoriţi civil, urmând să ne unim destinele şi în faţa lui Dumnezeu, pregăteam ceva ce avea să fie nunta noastră. Dar Dumnezeu a încercat-o cu o lovitură mult prea grea pe micuţa mea iubită.
Alina acuza dureri de cap, asistentă medicală fiind, a încercat să se trateze singura prin procedee obişnuite la o durere de cap, luând o pastilă, odihnindu-se în speranţa că va trece, dar nu a fost aşa…
La data de 24 Iunie 2009, cu doar 10 zile înainte de nuntă (nunta trebuia să aibă loc pe data de 4 Iulie 2009) durerile de cap au devenit din ce în ce mai puternice, cumplite chiar, ajungând la urgenţe. Au urmat o serie de investigaţii medicale în urma cărora a fost trimisă la Bucureşti şi astfel toate planurile şi speranţele noastre de viitor s-au năruit deoarece acolo au diagnosticat-o cu tumoare malignă craniană (Glioblastom).
Din acel moment totul a murit pentru noi şi am început o luptă neîncetată pentru supravieţuire, o cursă contra cronometru.
La Bucureşti, Alina a fost operată la data de 29 Iunie 2009. În urma operaţiei tumoarea nu a fost extirpată în întregime şi doar la mai putin de o lună durerile îngrozitoare de cap au reapărut.
Dorinţa disperată de viaţă ne-a îndreptat către Institutul Victor Babeş unde rezultatele tumorii extrase ne-au dat o ultimă speranţă – diagnosticul fiind XANTOASTROCITOM PLEUMORF, şi nu cel primit iniţial de GLIOBLASTOM.
Din păcate restul tumorii rămase afectează vederea, vorbirea, echilibrul.
Alinei îi mai rămân căteva luni de viaţă, medicii din România constatând că nu se mai poate face nimic.
Asta însemnând aşteptarea…….aşteptarea să ce????
Am pornit într-o altă luptă şi aceea de a căuta undeva în lume pe cineva care să îi mai dea o sansă. Am căutat în disperare orice soluţie şi am găsit-o pe internet aflând de o clinică din Germania la Hanovra, unde se poate realiza această operaţie de extirpare totală a tumorii.
Alina are şansa de a mai fi printe noi dacă se realizează această operaţie la Hanovra.
Am trimis la Hanovra toate rezultatele analizelor medicale ante şi post operaţie şi am primit un răspuns pozitiv, acela că Domnul Profesor RUDOLF FAHLBUSCH o poate opera.
Acum avem nevoie disperată de ajutor pentru a ajunge la operaţie.

Alina, prin prisma meseriei – asistent medical pediatrie, salva vieţi, şi asta îi dădea cea mai mare satisfacţie, având acum chiar ea nevoia de a fi salvată.

Costul operaţiei este de 40.000 euro, mult peste posibilităţile noastre, familiei şi cunoscuţilor.

ŞI DE VOI DEPINDE DESTINUL ALINEI ŞI SPERANŢA EI DE VIAŢĂ!
CURSA NOASTRĂ FIIND CONTRA CRONOMETRU!!!!!!!!!!!!!!!!!

Suma minimă de care avem nevoie este de 46 mii Euro (40.000 costul operaţiei şi 6 mii transport special)

Contact: Adrian Donescu, Telefon: 0765 399 482

CONTURI BANCARE:

CONT LEI :
Titular cont: Adrian Donescu
Banca Raiffeisen Bank SA : RO55 RZBR 0000 0600 1195 6981
Galaţi

CONT EURO :
Titular cont: Ana Donescu
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ : RO59 RNCB 0141 0324 3300 0005
BIC : RNCBROBU
SWIFT : RNCBROBU

Galaţi

O fata vrea carut eletric cine este interesat sa fac un bine pote face la adresa de e-meil afisat aici pe blog va multumesc.

E luna Martie semn ca primavara s-a instalat cel putin calendariestic. Mai e putin si vara va veni si ea.

Imi aduc aminte de verile mele de pana acum cand ieseam foarte rar din casa. Imi placea sa privesc pomii infloriti,sa simt mirosul de iarba verde si parfumul florilor.

As vrea ca vara asta sa fie diferita. Mi-as dori sa ies mai des din casa, as vrea sa simt caldura soarelui in fiecare zi, sa vad copacii inforiti, sa aud cantecul pasarilor ciripind As vrea sa ies mai des cu mama sau sa-mi fac prieteni cu care sa pot iesi sau sa am macar un carut electric ca sa ma deplasez mai usor prin casa si sa ma pot plimba singura pe-afara.Nu vreau sa mai fiu nevoita sa ma rog si sa astept sa-si faca timp ceilalti sa ma scoata pe-afara sa ma plimbe.

Cine doreste sa ma ajute sa fac rost de un carut electric sa ma contacteze la adresa de E-mail: deea.mihaela@gmail.com

Va multumesc!

Compartimentul Juridic, Relaţii Publice, Informatizare

Petre Cristian — Tue, 20 Oct 2009 14:45:01 +0000

Confirmăm primirea sesizării dumneavoastră transmisă pe e-mail şi înregistrată la sediul instituţiei noastre cu nr.1758/19.10.2009. Referitor la aspectele semnalate, vă comunicăm următoarele : Conform atribuţiilor ce revin instituţiei noastre şi a Planului anual de inspecţie aprobat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în anii 2008-2009, au fost efectuate misiuni de inspecţie la instituţii publice şi private, cu tema “Asigurarea accesului persoanei cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional” în conformitate cu prevederile Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Misiunile de inspecţie efectuate au avut ca obiectiv verificarea adaptării clădirilor şi instituţiilor publice sau private astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, realizate de primării, unităţi de învăţământ, instanţe judecătoreşti, secţii de poliţie, administraţii ale finanţelor publice, agenţii judeţene/municipale pentru ocuparea forţei de muncă, unităţi de cultură (teatre, cinematografe) aeroporturi şi hoteluri. În urma controalelor efectuate au fost formulate recomandări pentru realizarea adaptărilor necesare, fiind aplicate şi sancţiuni contravenţionale. Instituţia noastră a efectuat inspecţii şi la Regia Autonomă de Transport Bucureşti şi Societatea Comercială Metrorex S.A,, pentru a verifica stadiul adaptărilor mijloacelor de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul. Ambele instituţii derulează programe cu finanţare externă pentru adaptarea/achiziţionarea de mijloace de transport, termenul de adaptare prevăzut de lege fiind 2010. Având în vedere faptul că tema “Asigurarea accesului persoanei cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional” este înscrisă permanent în Planul anual de inspecţii al Inspecţiei Sociale, vă informăm că instituţia noastră va efectua în continuare misiuni de inspecţie la instituţiile publice şi private care încă nu au fost verificate, urmând să dispună aplicarea sancţiunilor contravenţionale în cazul nerespectării prevederilor Legii 448/2006. Aspectele semnalate de dumneavoastră sunt pertinente şi rămân în atenţia noastră, urmând a fi luate în calcul la planificarea misiunilor de inspecţie

Cati oameni sint cu dizabilitati in Romania

Petre Cristian — Fri, 09 Oct 2009 23:17:00 +0000

Maramureş sunt înregistrate peste cu dizabilitati cam 15.000 ,<–

Video divese pesorne cu dizabilitati!

Petre Cristian — Sun, 20 Sep 2009 16:49:26 +0000

Accessibility: For everyone’s Benefit

Magelan

Bárbara

Beauties in motion

BEAUTIES IN MOTION

European Championship Wheelchair Dance 2007 in Varsavia

Wheelchair Dance – CRS Show – Dança em Cadeira de Rodas

wheelchair dance sport 2006 world championships latin II .

2008 Minsk – Wheelchair Dance Sport

Atualíssima – Nova personagem em Água na Boca, primeira atriz cadeirante

Boys On Wheels -New Wheels On The Block

HIPPOCAMPE – The new beachwheelchair – POOL and SWIMMING

禮享家 Bishamon Wheelchair Bath Machine

Wheel chair love, Mozambique

Wheelchair Beauty Contest – Hot European Teens

In palameint nu sint dotari speciale pesonei cu dizabilitati

Petre Cristian — Wed, 16 Sep 2009 23:07:08 +0000

Ştiri Antena 3 » Ştiri Romania » Locurile de parcare pentru persoane cu handicap, cele mai căutate de şoferii români Locurile de parcare pentru persoane cu handicap, cele mai căutate de şoferii români

Petre Cristian — Tue, 15 Sep 2009 01:03:02 +0000

Ştiri Antena 3 » Ştiri Romania » Locurile de parcare pentru persoane cu handicap, cele mai căutate de şoferii români Locurile de parcare pentru persoane cu handicap, cele mai căutate de şoferii români

În alte ţări ale lumii, locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap sunt respectate, iar când un oficial al poliţiei italiene a fost prins când parcase pe un astfel de loc, a demisionat. În România, şoferii se bat să prindă un loc de parcare rezervat persoanelor cu dizabilităţi. E un obicei de care se pare ca nu mai scăpam. Şi se manifestă oriunde – de la un banal supermarket până la parcarea aeroportului internaţional Henri Coandă.

O sută de maşini în cinci ore. Atâtea automobile au ocupat locurile rezervate persoanelor cu dizabilităţi din incinta aeroportului Henri